Cugetari la ora tarzie...

De multe ori, in foarte multe imprejurari vorbesti si conversezi cu tine insuti, formand si dand nastere unui monolog interior de ampla intensitate. Se intampla des...cand iti doresti ceva cu apriga nestatornicie si nemultumire mereu aprinsa, se intampla atat de multe lucruri odata, prea multe... Cu un impact prea mare si hotarator asupra ta...iar tu, singuratic, te regasesti vorbind singur, cugetand si gandind in pustietatea si imensul taram al imaginatiei umane. Faci aceasta pentru ca te simti mai sigur daca judeci acele lucruri si descalci cusurul lor de mai multe ori, caci de fiecare data cand un anumit lucru e analizat, alte fete se ivesc si schimba ceva in cugetarea ta, cugetare nascuta din nesiguranta si parerea ca doar tie ti se intampla unele lucruri si ca doar tu intampini greutati, cu sentimentul si simtamantul ca ceilalti vor gasi amuzat si nostim neajunsul sigurantei si increderii de care dai dovada. Dar la un moment dat iti vei da seama, vei gasi intelesul si deslusirea acelor lucruri, iar pozitivul va invinge, chiar daca nu in deplina forma. Toate aceste lucruri il schimba pe om. Ii schimba modul de a gandi. Azi dimineata erai copil infantil, iar seara esti batran intelept. Ploaia sentimentelor sufleteti sunt intens conectate cu creierul uman care naste acea actiune, gandirea, iar locul actiunii e imaginatia. Chiar daca forma acestor cuvinte e intortocheata, dand bataie de cap, intelesul se va ivi la suprafata pentru fiecare. Neintelesul va face loc intelesului.Multe lucruri sunt triste prin specia lor naturala si fizica, cotidiana si zilnica, dar cugetarea intensa si asocierea si consultarea cu cei din jur, vor conferi pana intr-un sfarsit un sir logic si o nuanta pozitiva si saturata de speranta nedumeririlor interioare.Aceasta mangaiere se va afla, caci doar nadajduind poti vedea lumina de la capatul tunelului. Asa se spune: ca daca cineva isi doreste ceva nespus de mult si face tot ce-i sta in putinta, chiar daca nu va izbuti sa obtina acel ceva, un pic din el tot se va descoperi ostenelii si sacrificiului depus in scopul obtinerii...Fiti optimisti si nu lasati "adierea" deznadajduirii sa va doboare, fiti puternici, caci multe din cele spuse se vor adeveri, iar daca nu vor ramane doar simpla cugetare a unui neinsemnat scriitor, o scriere pentru care cei care isi vor sacrifica acel putin din timpul lor, acel neinsemnat si nedemn de atentie, pesupus "scriitor", va multumeste... "Strugurele vietii" e un titlu care ma duce mereu cu gandul la optimism si la perpetuarea acestei stari lipsite de deznadejde si razbunare si nelipsita de prezenta sperantei si al gandului bun, al sperantei in mai bine si al iubirii nemarginite...