Misterul berzei

Toata lumea spune cand suntem mici ca barza ne-o adus pe lume. Saraca barza! Cand te gandesti cat o trebuit sa zboare cu noi pana sa ne lase in posta la mama si la tata. Ce amintiri! ooo da... (de parca-mi mai amintesc ceva).
Vreau sa va impartasesc un lucru, acela ca pe mine nu m-o adus barza, eu am venit cu avionul. Poate nu ma credeti, dar asa e. Imi pare rau ca-mi lipseste atat de mult modestia in aceste clipe. Barza zbura pe langa avion sa ma salveze daca cumva se prabusea avionul. Am scris acest articol din lipsa de inspiratie(amu ma scot).

P.S.:Eu stiu adevaratul "mister al berzei".

P.P.S.: Cineva mi-a spus ca ma gandesc numai la prostii...

...cand se impreuna mainile ca la rugaciune...

Este noapte. Albastrul cerului il simt in mine, aud clar razele lunii care bat ritm de toamna la geam. Stele, racoare, parfum de noapte...peste toate mireasa sta astru ceresc, lumina alba in miez de noapte, zambetul povestilor rostite copiilor inainte de culcare, luna...cand se impreuna mainile ca la rugaciune...ne acopera umbra vesnic minunata a visului de copil, nevinovatia prinde aripi, timiditatea dispare, iar pe aripile vantului de iubire incep sa zbor, fericirea se strecoara pe fata-mi prefacuta intr-un zambet...
Imbatisarea noptii nu slabeste nicio clipa. E atat de minunat...imi place sa traiesc magia si metafora noptii. Parca soarele straluceste mai tare in puterea noptii, iar eu stau imparat peste toate...sarutul noptii linistite ma impresoara si totul capata mireasma de basm. Printesa, te rog vino cu mine la marginea marii sa prindem valurile marii si sa plutim pe valurile iubirii...

Of...

N-am mai scris de mult pe blog...si nu stiu cand voi mai scrie. Asta pentru ca draga mea mama ne-a luat modemul ca cica nu ne vedem de treaba noastra. O fi si asta, da parca am nevoie de net...da nu strica o pauza. Acuma scriu de la scoala. Salutari la toti cei care citesc acest blog...asta chiar dca stiu ca doar vreo doua-trei persoane mai intra din cand in cand. Mersi! si... Ceaules Baules

Succesul şi valoarea

"Între valoare şi succes se pot stabili mai multe raporturi; o dată, valoarea unei opere literare poate depăşi succesul ei de public (atunci cand orizontul de aşteptare al publicului nu este pregătit să asimileze noutatea creaţiei); apoi, între valoare şi succes poate exista o anumită coincidenţă şi, pe de altă parte, există şi situaţii - nu puţine! - când succesul depăşeşte valoare operei. Evident, în această ecuaţie termenii sunt mai mulţi, iar necunoscutele mai sugestive ca oricând. Pentru că succesul de public nu coincide cu succesul de critică, iar vizibilitatea operei în spaţiul receptării este dată şi de o întreagă strategie a marketing-ului, în care recunoaştem o reţea de pârghii şi justificări publicitare ce fac o carte vandabilă. Prezenţa scriitorilor în mass-media are darul de a le spori cota de piaţă, vizibilitatea şi prestigiul. O altă observaţie se poate face avându-se în vedere corelaţia, uneori paradoxală, între valoarea unei opere literare şi modul în care ea este recunoscută, prin premii sau printr-o receptare critică adecvată. Nu de puţine ori, premiile oferite de diferie foruri culturale reflectă, mai degrabă, subiectivitatea membrilor juriului decât valoarea intrinsecă a operei respective. Nu puţine dintre mizele premiilor literare au fost mai curând circumstanţiale decât axiologice. De aici şi frecventele contstări ale acestei modalităţi de recunoştere a valorii unor cărţi sau scriitori. Cu alte cuvinte, în multe cazuti, între valoarea şi recunoaşterea succesului unei opere literare s-a putut constata un hiatus neodrit. În mod ideal, succesul unei cărţi ar trebui să decurgă, cu rigoare matematică, din valoarea ei. Cu toate acestea, se întâmplă, din nefericire, ca multe cărţi valoroase să nu fie cunoscute sau apreciate de public, să aibă o circulaţie aproape clandestină, şă fie comentate în circuit închis, în paginile revistelor de cultură, în câţiva iniţiaţi. În opinia mea, ar fi mult mai important ca operele literare de valoare să fie impuse publicului prin toate strategiile de mare impact (mai ales televiziunea). În acest fel, între valoare şi succes s-ar crea cu adevărat o fericită concordanţă."

Acest articol a fost luat din cotidianul mureşean democtaric şi independen "Cuvântul liber". Este scrs de un nene, de care n-am auzit nici io si nici voi(tinerii "preocupati" cu citirea ziarelor). Dar important e ceea ce scrie in articol, nu faptul ca eu mai citesc din cand in cand ziarul.

P.S.: Romania-Franta 2-2

Tovarăşu'

Sa nu ma uiti...!

Cer albastru si senin
Deasupra noastra stai, veghezi
Numai tie si doar tie mi-te-nchin
Al meu dor s-asculti, sa vezi.

Cu zambet ca zorii diminetii
Obragi gingasi, frumusei
Ochi rupti din soare, minunati, tacuti
Ce n-as da sa fie-ai mei!

Cu mintea la multe ma gandesc
Dar cand sunt cu tine,
Cand te privesc,
Ce-a fost, a fost...te iubesc!

Eu te vreau, tu nu ma vrei...
Ma supun a talei vreri
Lacrimi zac in ochii mei
Mi-amintesc de parul tau din tei.

Ai plecat, te-ai departat,
Stiu ca am gresit, da!
Daca-si putea, ti-as da lumea-ntreaga
Dar nu e a mea, ca s-o pot da.

Daca a venit timpul, imi iau ramas bun
Si-ti multumesc pentru tot, pentru ca existi
Pe primul loc in inima te pun
Sa nu ma uiti...ramas bun!

Tuturora ni se intampla sa aveam momente in care traim mai mult din amintiri decat in realitate. Nu e prea bine, da asta e. Caci pana la urma ce-a fost a fost si tu decizi daca va mai fi sau nu, daca e bine ce-a fost, iar daca da, daca ai facut pe cineva fericit, daca ai ca raspuns la toate un zambet mare, atunci nu te opri din drum, ci mai mergi un pic...tot asa caci pana la urma ce e frumos ramane frumos. Si niciodata nu vei primi de la ceilalti ceea ce tu nu faci celorlalti."Ce vrei ca sa-ti faca tie oamenii, fa-le si tu lor!"

Ce-a fost a fost...nu conteaza...conteaza daca va mai fi? Nu conteaza cat traiesti, conteaza cum traiesti...iar la sfarsit mai spun ca nu conteaza cat daruiesti, ci ce daruiesti!

...toamna in versuri...

Niste versuri de toamna...toamna in versuri...

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.
(Lucian Blaga)

"Şi pulbere ţărână din tine se alege
Căci asta e a lumii necruţătoare lege
Nimicul te aduce, nimicul te reia
Nimic din tine-n urmă nu va rămânea."
(ăăă, Mihai Eminescu)