<< Cate ganduri urate, inutile, anapoda ne vin in minte in fiecare zi. Acasa, pe strada, in felurite stari si imprejurari. Gandurile acestea sunt asemenea pasarilor negre croncranitoare si hraparete. Clipe intregi ne luptam sa le scoatem afara din noi. Sa le alungam. Cate lucruri si intamplari fara noima ne strivesc viata! Razboaie intregi purtam fiecare cu un vrajmas nevazut doar doar vom castiga batalia.
In ceea ce ma priveste, am o solutie terapeutica. Cand ma aflu intr-o asemenea situatie imi spun cu voce tare mie insumi de mai multe ori: Muta-ti mintea!
Muta-ti mintea! pe inaltimea gandurilor inalte, pe muntii inalti si ascutiti ai luciditatii duhovnicesti. Limpezeste-te! Lamureste-te in focul inaltimilor!
Despre ajutorul Domnului. Sunt momente cand Domnul nu trebuie sa te ajute! Treburile mici, insignifiante, marunte, nu trebuie trecute in grija Lui! In grija Lui trebuie pasat ceea ce cu niciun chip nu poti rezolva de unul singur. Sunt incercari, greutati, situatii pe viata si pe moarte, care, cum bine spune Eugen Ionescu, sunt greu de rezolvat "la mintea omului". Pe acestea trebuie sa i le oferim Domnului spre rezolvare. Sunt momente in care trebuie cu toata energia si osteneala sa te ajuti tu! El, Domnul, te asista, te insoteste, te calauzeste, devine chiar confidentul tau daca stii sa i te rogi, te priveste ca un Pedagog, ca un Parinte, care vrea sa-si vada copilul pus pe lucru, pus pe treaba, nelenes, sarguincios...
Si daca vede ca nu poti, ca te prabuseste (cum el Insusi s-a prabusit sub lemnul crucii) subit iti sare in ajutor, iti intinde mana, te ridica, te iarta si, daca e cazul, te saruta, pe obrazul scuipat si palmuit>>
Acesta e un citat dintr-o carte, un citat care m-a impresionat profund. Defapt, aceasta e realitatea. Te ating sentimental cuvintele alese si asemanarile atat de frumos facute. Daca imi pun eu intrebarea: Voi ajunge oare vreodata sa scriu ca autorul acestui citat? Sau macar sa pot sa sintetizez cateva idei in cuvinte asa bine alese? Nu stiu. Poate ca nu. Nu sunt capabil numai de a reda niste citate impresionante si de a comenta sarac pe marginea lor. Sa spun cat de esential este adevarul transmis si ca e foarte important sa nu trecem cu vederea ca Domnul ne asistata, ne insoteste, ne calauzeste, ne este prieten si ne ajuta la greu, numai ca noi nu vedem intodeauna lucrurile astea. Suntem prea preocupati sa judecam ce face vecinu', ce face cutare si cutare. Dar la noi nu ne uitam niciodatal. Nu ne uitam la ce nivel de saracie a ajuns partea, sau bucata spirituala, duhovniceasca a noastra, sufletul. Este vital, sa stiti! sa crezi in ceva. Numai pentru ca sa ajungi sa crezi e nevoie ca in interiorul tau sa se nasca acea dorinta de cunoastere, de traire. Dar, dar, de cate ori nu ne dam in laturi in a spune aceste lucruri cand suntem cu "prietenii" nostri, care condamna si aproape marturisesc faptul ca Biserica este inutila, "o pierdere de timp" in complexitatea lumii de azi, in moda actuala. Fratilor, credeti ce vreti. Dar pana sa ajungem sa credem cu adevarat trebuie sa ne dorim asta. Sa nu ne rusinam sa spunem la Pasti "Hristos a inviat!". Nu!
Dragostea. Sa iubesti si sa nu porti ura nimanui. Sa fii deschis tuturora si sa-i ajuti pe toti... Sunt multe de scris, dar cuvintele prea multe nu sunt bune nici ele. Eu, cel putin, am descoperit un lucru. Ca tot ceea ce se inconjoara, natura, cerul si pamantul impreuna cu florile, toti si toate pot incapea intr-un singur cuvant. E unul simplu, dar atat de frumos: Dumnezeu...
