"...si iata iubirea desculta prin ploi, te cheama razand sa privesti inapoi..."

In sanul maicii stateai si radeai,
O ce colivie frumoasa aveai!
Si deodata, plangand intr-o seara,
Te-ai trezit pe pamant ca-ntr-o gara.
Ca si cum ai fi fost dat afara din rai.
Copil doar o clipa, stingher si mirat,

La scoala te-au dus intr-un vechi internat.
Si cum visele stand intre ziduri
Incepusera sa capete riduri
Ai spart geamul si-n zari fara nume ai plecat.

Abia ai trecut din copil in barbat
Si iata-te tuns cu chipiu de soldat
Te-a vanat colivia cazarma
Sa te-nsoare cu patul de arma
Dar c-un pic de noroc si de-aici ai scapat.

Si iata iubirea desculta prin ploi
Te cheama razand sa privesti inapoi.
Nici nu stii in ce lunga robie
O pornesti cand usor te imbie
Sa treci pragul acum coliviei in doi.

Visand sa fii liber o singura zi,
De-acum ai albit tot schimband colivii
Si din viata aceasta intr-o seara
Te trezesti dat pe usa afara
Ca un inger bolnav parasit de cei vii.

Dar Domnu' vazandu-te a nimanui
Coboara voios vrand cu el sa ramai
Si pe drum iti vorbeste in soapta
Ce duminici frumoase v-asteapta
Sus in cer unde sunt coliviile lui.

Acesta este un cantec pe care l-am auzit intr-o tabara in care am fost vara asta, unde o fost fortie fain. Citind din intamplare versurile am inteles ce vrea sa spuna cantecul si am zis ca n-ar strica sa-l scriu si pe blog. Imi place cantecul, dar cel mai mult imi plac urmatoarele versuri : "Si iata iubirea desculta prin ploi/ Te cheama razand sa privesti inapoi".

...din omida devenind fluture...

A inceput scoala, toate bune, nu mai ne este la indemana sa pierdem timpul stand si gandindu-te la stele verzi.Dar haideti sa nu incepem cu inceputul scolii, ci cu inceputul inceputului.
Ne-am nascut copii, nevinovati, dar acum am crescut si raspundem in mare parte de ceea ce facem. In ultimul timp am facut multe lucruri pentru care mi-a parut rau, lucruri care crezand ca daca le faci, savarsesti un bine celuilalt, dar de data asta n-a fost asa. Am gresit de multe ori. Stiu ca din greseli invata omul, dar daca celalalt nu stie sa ierte, nu te intelege, nu te accepta asa cum esti...si tu, totusi, tii la el, ti-e drag... Poate ca si aparentele inseala. Exagerarea, egoismul, incapatanarea...cate si cate nu mai sunt. E greu sa ierti, intradevar, dar ce frumos este dupa ce o faci, dupa ce infaptuiesti aceasta si esti cu adevarat indreptatit sa zici ca ai dragoste, caci numai din dragoste se naste virtutea iertarii. Da, este o virtute! Citeam undeva ca si prietenia este o virtute...buna si adevarata afirmatie. Toate faptele bune constituie frumosul. Numai ca, vedeti, acum alte lucruri primordiaza, altele care injosesc fiinta umana, iar virtutea este calcata in picioare...Cuvinte pe care doar la auzul lor ti-i se face mila de starea in care ajunge acel om. Sa fumezi sau sa nedreptatesti pe cineva...plus multe altele care nu vor fii scrise aici, caci nu asta e important, pentru ca sa stiti, cel care nu stie, nu a auzit de o fapta rea, un lucru negativ, nu-l face. Dar daca-l stie, tentatia e mult mai mare. Cati copii, tineri, nu fumeaza?!. Spuneti drept, are nevoie corpul, organismul uman de tutun??? NU!!! Omul poate trai foarte bine si fara asta. Numai ca anturajul societatii in care traim spune altceva...ca daca fumam suntem altcumva, mai nu stiu cum...Imi pare rau pentru cei care fac aceasta, pentru cei care o vor face... Daca voi, care fumati, va considerati mai deosebiti, noi, ceilalti, cum suntem... suntem mai prejos?! Nu! Suntem eroi... si si cei care se straduiesc sa nu mai fumeze pot deveni eroi. Constientizez faptul ca si daca s-ar lua toata hartia de pe globul pamantesc si s-ar scrie pe ea efectele nocive si dependenta pe care o creeaza tutunul asupra oamenilor, nu ar interesa mai pe nimeni(dintre cei care fumeaza).
Sa revenim de unde am pornit. Sunt un om care are defecte, ca oricare altul...si ma straduiesc sa ma indrept, dar nu intotdeauna reusesc. Imi cer iertare, si incerc sa repar greseala facuta. Mantuitorul Iisus Hristos ne-a lasat, noua, aici pe pamant, printre multe altele si Legea de aur a crestinismului: "Ceea ce vrei sa-ti faca tie oamenii, fa-le si tu lor!" pentru a ne innobila existenta. De cate ori voi gresi, imi voi ridica capul, luand-o de la inceput, unul nou, din omida devenind fluture...

...de cand am plans la despartire...

Vor trece anii cum trec vânturi
Pustiitoare peste lume
Şi vom uita unii de alţii
Şi nici nu ne vom mai şti de nume.

Dar undeva, sclipind departe,
Va rămâne o amintire
Păstrând incandescenţa vârstei
La care am plâns la despărţire.”

Pulsatia vietii...

"Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsaţia vieţii. Când ai reuşit să închizi în cuvinte cateva clipe de viaţă adevarată, ai realizat o opera mai preţioasa decât toate frazele frumoase din lume."(Liviu Rebreanu, "Cred")
Am citit intr-o carte in care un om de rand a fost intrebat ce este viata, iar acela a raspuns asa: "Viata-i viata!". Un raspuns care ne duce cu gandul la multe lucruri, care lasa loc de multe interpretari. Dar viata este pur si simplu bucurie, impinire. Un cantec care tot creste in intensitate, armonia se imbie cu frumosul, extazul si entuziasmul inunda si se contopesc in bataile inimii care se intensifica, la fel cum lumina degajata de faclia unei lumanari umple o intreaga camera. Asa cum sclipeste o picatura de roua pe o frunza unui arbore, asa straluceste viata in ochii omului fericit. Pulsatia vietii e fiecare bataie a inimii, fiecare zambet al unui prieten drag, fiecare cuvant frumos rostit de buzele mamei sau al unui frate, pulsatia vietii e fiece clipa in care te simti de parca toata lumea-i a ta...Atunci cand ai impresia ca daca clipesti ai pierdut ceva in acel scurt rastimp, dar defapt nu e nimic...Te regasesti in metafora acestor clipe, minunatie, farmec, traire exceptionala...Nu-mi ajung cuvintele, vocabularul oricarei limbi e prea sarac pentru a putea descrie pe deplin, pentru a putea cuprinde in cateva cuvinte intreaga viata. Amintiti-va fratilor ca ati fost odata copii, iar singura cale prin care va era impartasita si descoperita lumea aceasta era taramul ochilor mamei, care atunci cand te privea nu mai aveai nevoie de nimic. Cand mama era langa tine zambei, dar de indata cum mama se departa incepeai sa plangi, ceilalti iti erau strain, mama iti era singurul prieten, cel mai bun amic, mama te-a iubit cea dintai...Nu este minunat sa traiesti?!
"Vom intelege miracolul vietii pe deplin numai atunci cand vom lasa neasteptatul sa se intample."
Miracolul vietii nu a inceput ieri si nici nu se va termina maine, pentru ca mai trebuie sa gust dulceata de prune si pere, sa vad cum o iesit...si, sa mai enervez profesorii, sa vad cum merge BMW-ul cel nou, si cate si mai cate...iar asa ca incheiere, ca sa ma dau si io mare, mai pun un ciatat: "Nu voi fi un om obisnuit pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar"(Peter O'Toole) - aceste cuvinte se potrivesc cu blogurile Far Away si Hugs not Drugs, dar mai ales cu autorii acestora. Cu aceasta ocazie le fac si nitica publicitate, dar si trebuie sa multumesc lu' nenea Far Away pentru ca dansu' m-a indrumat sa-mi fac blog...deci, ca concluzie finala "Nu vom fi oameni obisnuiti, pentru ca avem dreptul sa fim extraordinari"(acuma nu mai pun Peter O'Toole , ci Marius, cu M mare). ceaules baules.

Jurnalul de duminica...

E duminica. Dupa ce vii de la biserica, mananci si te simti putin mai aparte decat in celelalte zile. Nu stiu. Parca este cev in ziua aceasta, dar acuma nu asta conteaza. Ceea ce conteaza acum, pentru mine, e faptul ca parca lipseste ceva. La inceput nu-ti dai seama ce e, dar dupa aceea realizezi si iti doresti ca acel ceva, acel gol sa fie umplut. Nu vii s-a intamplat niciodata sa va fie dor de cineva...da, as vrea sa vad pe cineva, sa ma intalnesc cu prietenii de "breasla" si sa ne simtim bine impreuna, sa completam toate golurile si sa mai zidim si ceva in plus. Sper ca se va intampla asa, sper...Daca nu, ramai doar cu gandul si cu golurile...Poate traiesc prea mult de amintiri, dar nu cred. Stiu prezentul: un calculator inutil care sta in fata mea si pur si simplu nu ma ajuta la nimic. Trecut, prezent si viitor...trecutul a fost, daca ai facut ceva gresit, ti-ai cerut iertare, te-ai ridicat, ai mers mai departe, prezentul este si la viitor lucrezi, ca sa nu mai repeti greselile din trecut. Asa e pe lumea asta, bucurie, tristete, dar sa nu uitam ca in cele din urma exista si speranta...

Vacanta placuta in continuare!

Si s-a dus si vara asta, cu bune, cu rele, se termina cu inceputul scolii, 15 septembrie. Imi va fi dor de diminetile in care leneveam pana tarziu si nu aveam nicio grija...libertate totala. Faceam ce vroiam eu. Timpul trecea repede cateodata, cand totul era atat de frumos, dar uneori plictiseala isi spunea cuvantul, si-atunci secunda se preface cu foarte mare usurinta intr-o ora. O sa-mi lipseasca serile cand stateam pana dupa miezul noptii pe messenger pt ca cateva persoane aveau tot timpul simtul umorului si pur si simplu te faceau sa te simti minunat, vesel.
Dar sa nu uitam ca ce a fost frumos va ramane. Scriind acest articol mi-am amintit de o compunere de-a mea scrisa la inceputul clasei a V-a, despre vacanta. Nu e cine stie ce, dar mi e imi place foarte mult. Vreau sa v-o spun si voua...Cred ca era cam in prima saptamana de scoala, si profa de romana ne-o dat sa facem o compunere ca tema de casa, si, dupa ce am injurat-o si am facut-o in toate felurile in gandul nostru, am mers acasa si ne-am apucat de "lucru". Eu, nu stiu ce aveam in minte atunci, i-am pus titlu "Astept vacanta de vara" (ma refer la urmatoarea, caci asta despre care trebuia eu sa povestesc abia se sfarsise), dar ca toti copiii, dupa ce incepe soala, o bucata buna de timp suntem cu totii cu gndul la vacanta, inca nu s-a terminat. Dar ca sa nu va mai tin in suspans[acum rad pe sub mustaţă], sa va spun mult pomenita si deochiata[doar de mine si de Marius, de cine altcineva??] scriere:
"Eu, ce am facut in vacanta de vara, mai nimic, dar stiu ca a fost cea mai superba vacanta din viata mea, cel putin asa cred eu.
Ce am facut in vacanta? Pai, ca toti copiii, m-am distrat[am maturat etc.etc]. Chiar daca nu a fost prea cald, a fost super. Nu stiu ce a fost super daca nu a fost prea cald.Am fost la bunici, la munte, acasa si asa mai departe.[asa mai departe, adica, tot acolo :))].
In ultima zi de vacanta aveam o puzderie de emotii. Dimineata, sa nu mai zic; era prima zi de scoala. Vacanta asta am fost liber, mai bine spus am facut ce-am vrut.Ma culam tarziu si nimeni nu ma batea la cap[Mariuuus, cine altcineva].
Am fost la bunicii care stau la munte.[cat spirit de orientare in spatiu]. Acolo era un aer foarte curat[ma, daca nu imi ziceai tu sa mor io de auzeam =))]. I-am mai ajutat la una alta[sa-l bata pe Marius; asa i-am tras un sut in fund ca o trebuit sa-si puna gheata farmaceutica].
Dar la bunicii de la oras, fugi de-aci, nu am lucrat nimic[exceptie: am tras apa la W.C.]. Am stat toata ziua si m-am uitat la televizor. Ce sa va mai zic?! cam atata am facut[amu ma scot].
A, sa nu uit ceva! Si-am incalecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-aşa![infloritura de-a mea:P]"
Incepe scoala si alta viata...! Tre sa invatam. Dar cateodata si cand inveti te distrezi. Ceaules baules! si...vacanta frumoasa in continuare ^^**^^

"Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul dispare si viitorul. El, omul de azi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului - si aceea distorsionata - inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii" (Dan Puric, "Cine suntem")

Important...

Azi dimineata m-am trezit pe la 10...