Pulsatia vietii...

"Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsaţia vieţii. Când ai reuşit să închizi în cuvinte cateva clipe de viaţă adevarată, ai realizat o opera mai preţioasa decât toate frazele frumoase din lume."(Liviu Rebreanu, "Cred")
Am citit intr-o carte in care un om de rand a fost intrebat ce este viata, iar acela a raspuns asa: "Viata-i viata!". Un raspuns care ne duce cu gandul la multe lucruri, care lasa loc de multe interpretari. Dar viata este pur si simplu bucurie, impinire. Un cantec care tot creste in intensitate, armonia se imbie cu frumosul, extazul si entuziasmul inunda si se contopesc in bataile inimii care se intensifica, la fel cum lumina degajata de faclia unei lumanari umple o intreaga camera. Asa cum sclipeste o picatura de roua pe o frunza unui arbore, asa straluceste viata in ochii omului fericit. Pulsatia vietii e fiecare bataie a inimii, fiecare zambet al unui prieten drag, fiecare cuvant frumos rostit de buzele mamei sau al unui frate, pulsatia vietii e fiece clipa in care te simti de parca toata lumea-i a ta...Atunci cand ai impresia ca daca clipesti ai pierdut ceva in acel scurt rastimp, dar defapt nu e nimic...Te regasesti in metafora acestor clipe, minunatie, farmec, traire exceptionala...Nu-mi ajung cuvintele, vocabularul oricarei limbi e prea sarac pentru a putea descrie pe deplin, pentru a putea cuprinde in cateva cuvinte intreaga viata. Amintiti-va fratilor ca ati fost odata copii, iar singura cale prin care va era impartasita si descoperita lumea aceasta era taramul ochilor mamei, care atunci cand te privea nu mai aveai nevoie de nimic. Cand mama era langa tine zambei, dar de indata cum mama se departa incepeai sa plangi, ceilalti iti erau strain, mama iti era singurul prieten, cel mai bun amic, mama te-a iubit cea dintai...Nu este minunat sa traiesti?!
"Vom intelege miracolul vietii pe deplin numai atunci cand vom lasa neasteptatul sa se intample."
Miracolul vietii nu a inceput ieri si nici nu se va termina maine, pentru ca mai trebuie sa gust dulceata de prune si pere, sa vad cum o iesit...si, sa mai enervez profesorii, sa vad cum merge BMW-ul cel nou, si cate si mai cate...iar asa ca incheiere, ca sa ma dau si io mare, mai pun un ciatat: "Nu voi fi un om obisnuit pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar"(Peter O'Toole) - aceste cuvinte se potrivesc cu blogurile Far Away si Hugs not Drugs, dar mai ales cu autorii acestora. Cu aceasta ocazie le fac si nitica publicitate, dar si trebuie sa multumesc lu' nenea Far Away pentru ca dansu' m-a indrumat sa-mi fac blog...deci, ca concluzie finala "Nu vom fi oameni obisnuiti, pentru ca avem dreptul sa fim extraordinari"(acuma nu mai pun Peter O'Toole , ci Marius, cu M mare). ceaules baules.