E duminica. Dupa ce vii de la biserica, mananci si te simti putin mai aparte decat in celelalte zile. Nu stiu. Parca este cev in ziua aceasta, dar acuma nu asta conteaza. Ceea ce conteaza acum, pentru mine, e faptul ca parca lipseste ceva. La inceput nu-ti dai seama ce e, dar dupa aceea realizezi si iti doresti ca acel ceva, acel gol sa fie umplut. Nu vii s-a intamplat niciodata sa va fie dor de cineva...da, as vrea sa vad pe cineva, sa ma intalnesc cu prietenii de "breasla" si sa ne simtim bine impreuna, sa completam toate golurile si sa mai zidim si ceva in plus. Sper ca se va intampla asa, sper...Daca nu, ramai doar cu gandul si cu golurile...Poate traiesc prea mult de amintiri, dar nu cred. Stiu prezentul: un calculator inutil care sta in fata mea si pur si simplu nu ma ajuta la nimic. Trecut, prezent si viitor...trecutul a fost, daca ai facut ceva gresit, ti-ai cerut iertare, te-ai ridicat, ai mers mai departe, prezentul este si la viitor lucrezi, ca sa nu mai repeti greselile din trecut. Asa e pe lumea asta, bucurie, tristete, dar sa nu uitam ca in cele din urma exista si speranta...
Un comentariu:
Stiu cum e sa-ti fie dor de vremurile de demult,de prieteni. Dar cu [virgula] credinta totul se rezolva si poate totul va fi ca la inceput. Daca nu,capul sus,viata nu se termina aici. :D
Trimiteți un comentariu