sâmbătă, 25 octombrie 2008

...cand se impreuna mainile ca la rugaciune...

Este noapte. Albastrul cerului il simt in mine, aud clar razele lunii care bat ritm de toamna la geam. Stele, racoare, parfum de noapte...peste toate mireasa sta astru ceresc, lumina alba in miez de noapte, zambetul povestilor rostite copiilor inainte de culcare, luna...cand se impreuna mainile ca la rugaciune...ne acopera umbra vesnic minunata a visului de copil, nevinovatia prinde aripi, timiditatea dispare, iar pe aripile vantului de iubire incep sa zbor, fericirea se strecoara pe fata-mi prefacuta intr-un zambet...
Imbatisarea noptii nu slabeste nicio clipa. E atat de minunat...imi place sa traiesc magia si metafora noptii. Parca soarele straluceste mai tare in puterea noptii, iar eu stau imparat peste toate...sarutul noptii linistite ma impresoara si totul capata mireasma de basm. Printesa, te rog vino cu mine la marginea marii sa prindem valurile marii si sa plutim pe valurile iubirii...

Niciun comentariu: