Duminica la amiaz'

Duminica la amiaza...ce zi! Dupa ce vii de la biserica, mergi cat se poate de repede la calculator, crezand ca fratele mai mare n-o venit inca, dar asta s-o crezi tu. El e deja instalat si venise cu cateva minute inainte ca sa-si arate stapanirea lui absoluta de frate mai mare sau poate doar ca sa-mi faca mie in ciuda, dar nu cred in niciun caz ca atunci avea ceva treaba de facut pe calculator. Deci intru in camera si il rog sa ma lase si pe mine putin, dar nici poveste.Imi fac iluzii. Ma duc, ma schimb, ca acesta e pretextul lui ca inca nici nu m-am schimbat si dinastea. Vin iarasi si iar il rog frumos sa ma lase si pe mine putin la computer, dar e data as=ta imi raspunde cu "Iesi afara!". Asta se intampla mai in fiecare duminica. Da, tre sa astepti sa plece de-acasa sa ai si tu un pic de ragaz. Dupa acestea urmeaza masa cea mult pomenita, masa de la duminica la amiaza. Cand ma gandesc la ea mi se face foame...iami! Si mananci toate bunatatile, tot ce se poate pana nu mai incape nimic in tine, pana crapi. Si stiti ca se spune ca nu ai voie sa bei apa dupa ce mananci, doar dupa 30 min. Vezi de treaba!! Nici nu trec bine cateva secunde ca ai si dat un pahar de apa pe gat. Borsec, fratilor! Asta-i cea mai buna apa din cate exista pe acest pamant mare si lat. Bei un pahar, bei doua, HO! Nu mai incape...Spui sarumana pentru masa si pleci in treaba ta [la calculator ar fi treaba mea daca m-ati intreba asta]. Dar cum fratele mai mare termina si de asta data primul de mancat, fratii mai mici tre sa-si puna pofta-n cui. Nu mai merge nici daca plangi nici daca mergi la mama si la tata plangand. Au trecut acele vremuri. Acum taci si rabzi [de parca ar fii asa mare lucru]. Nu trece mult timp si te paleste un somn dupa masa aia copioasa ceva doamne fereste de zis. Te intinzi in pat si tragi un somn ca de zile mari, ca doar iti permiti, nu?! No si dormi vreo doua ceasuri, te trezesti ca si calcat de tractor si asa mai departe iti petreci duminica. Te gandesti la ziua de maine, la multe lucruri si cateodata incepi sa pui lumea la cale, dar cine te asculta. Eventual peretii. Ma grabesc ca trebuie sa merg undeva...Voi mai scrie cand o sa am putin timp liber...ooo da! Numai bine si numai Borsec! Larevederci si ceaiales bulaaaaaan!!!!!!!!!!!!

P.S.: Imaginea cu cei doi rapanduli as asemana-o cu fratele mai mare, care, daca ma duc plangand, adica prefacandu-ma ca plang, la mama si la tata, ma face sa zambesc, cum?, pai cum arata acolo in imagine.