Pamantul e mare, asemeni unui gigant rotund...iar cei ce vietuim intr-insul suntem noi, oamenii. Oamenii sunt mai mici, pitici in comparatie cu imparatia pamantului, imparatia oamenilor. Mai sunt si codrii veseli si toate cele ce impodobesc acest pamant, rauri, ape, pasari si furnici. Dar oare ce face ca totul sa fie asa frumos, pentru ca, totusi, cu toata minunatia pamantului, daca i-ar lipsi ceva, n-ar mai fi asa frumos. Daca florilor le lipseste lumina, se ofilesc, daca pomilor le lipseste apa, se usuca, iar acestui pamant, daca-i lipseste iubirea, e doar un gigant rotund. Nu are apa, nu are lumina, nu are nimic... Si de aceea exista iubirea, ca soarele sa straluceasca, cerul sa picure ploaia cea racoritoare si omul...sa iubeasca!
Cand ramura unui pom se usuca, este taiata. Dar cand sufletul unui om este deznadajduit, cu putina iubire, iarasi inmugureste, iarasi traieste, si din nou...iubeste!
Cateodata sunt suparat, abatut, melancolic, si nu mai stiu sa privesc, zambind iubirii, nu mai stiu... Si atunci vine cineva si-mi pune mana pe umar, apoi eu imi ridic capul, si ma imbratiseaza. Ce-mi trebuie mai mult?! Cineva ma iubeste, iaca ca-l iubesc si eu. Si zambesc din nou, totul e frumos ca inainte, totul straluceste de culoarea fericirii.
Aici vreau sa scriu despre cineva. Cineva care e mai mult decat as putea spune eu aici, pentru ca e un prieten, e comoara, e mister! Ce fel de mister? Mister al iubirii. Asa de mult imi plac oamenii care reusesc sa-si exprime cele mai profunde sentimente prin gesturi marunte, dar atat de subtil faurite, incat sunt ca o comoara care asteapta ca tu sa o deschizi doar. Si bineinteles ca o deschidem cu totii, uneori chiar daca acea "comoara" are inchizatoare. Trecem peste parte cu cheia, o deschidem direct, nu mai avem nevoie de nicio cheie. Ca sa nu ma mai lungesc mult, numele ei e Bia. Si nu mi-e rusine chiar deloc sa vorbesc despre o fata la care tin mult, si pe care o enervez atat de mult, chiar si cand nu imi dau seama, dar de multe ori e vorba de lucruri marunte. Bia a spus de multe ori ca nu ii place numele ei, ca e nu stiu cum si nu stiu ce. Ehe, i-ar place ei sa fie numai atat! Nu conteaza numele pe care il ai, ci conteaza cum e cel care poarta acel nume. Si in cazul ei, e un nume frumos, foarte frumos...!!! Sper sa nu se supere ca am scris despre ea, si chiar daca se supara, de data asta nu ma intereseaza!
Imaginea e una copilareasca, infantila, pentru ca prin acest desen, soarele straluceste mai puternic decat in orice alt desen, si asta pentru ca seamana cu desenele facute de copii mici, care au sufletul curat si nevinovat. Cred ca aceste desene sunt mai frumoase decat oricare altul, sunt copilarie.
As mai scrie da tre sa merg sa joc ping-pong cu fratemio. :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu