Ningeee!

Azi a nins! Ma uitam si cand mi se parea ca vrea sa se opreasca ninsoarea, deschideam ochii mai bine si parca o rugam sa mai stea putin, ca demult n-a mai fost alb, demult n-a mai fost iarna. De cand n-am mai maturat trotoarul de zapada... Daca pot, poate voi face si un om de zapada, dar mai trebuie sa ninga putin. Pana atunci o sa pregatesc o caciula mai veche(sau chiar o tigaie) de pus pe cap la nenea om de zapada, un fular, un morcov(o sa rabde iepurasul un pic de foame, dar va intelege el ca doar ii criza economica, nu?, cativa nasturi si asa mai departe...
Iarna asta nu m-am dat deloc cu sania si mi-e dor sa ma joc cu zapada. Sa-i fac pe dragii mei frati mai mici sa mearga plangand in casa ca poate am aruncat mai tare si i-am nimerit cu un bulgar de zapada. Bineinteles ca ei amplifica totul, dau proportii imense la ceea ce s-a intamplat, de parca ar povesti amintiri din razboi. Si te mai miri ca se si forteaza sa planga. Eu scap ieftin, pentru ca nu prea ii asculta pe ei nimeni, doar uneori ma mai cearta mama ca de ce am fost rau. Dar partea cea mai palpitanta e atunci cand cei mici vad ca nu castiga in fata parintilor, si iau un papuc la intamplare(cel mai fericit caz) si il arunca dupa tine si nu-i mai intereseaza nimeni si nimic. Dar totul se sfarseste cu bine.
Anul acesta cred ca l-am inceput cu stangul. Cel putin astazi, cand am avut darul minunat de a enerva lumea. In cate feluri am fost facut nu mai conteaza, ci ceea ce conteaza e ca binecuvantata uitare sa lucreze si aici si sa faca lucrurile mai frumoase.
Cel mai bine e sa incerc sa zambesc totusi ca a inceput un nou an, alte 365 de zile care asteapta sa fie impodobite de fapta cea buna si nemarginita iubire. Au trecut doua. Celelalte vor veni si vreau ca acest an sa fie pentru toti ca un tort, cu 365 de felii mari si gustoase. Dar cireasa de pe tort e doar una. Oare cand va fi mancata? Si de catre cine? Ei, la aceasta intrebare n-am raspuns... Dar am sa raspuns zambind la zambetul pe care ninsoarea l-a adus pe pamant.
Sper ca maine dimineata sa ma puna unul din parinti sa matur din nou trotoarul. La multi ani!