Decembrie al nostru

N-am mai scris de mult pe blog. Nu-i nimic, voi scrie acum.
De putina vreme am intrat in anotimpul iarna, deocamdata doar in cea calendaristica, caci cea plina de ninsoare si alb n-a sosit inca pe la noi. Se-apropie Craciunul, sarbatoarea care infrumuseteaza iarna, o umple de dragoste si frumusete. Colindele patrund in sufletul nostru si se topesc de asemeni unui fulg de nea cand ajunge pe pamant, iar noi zambim, suntem fericiti. Prietenii nostri dragi ne sunt cel mai frumos brad de Craciun, mereu alaturi si iubitor. Luminile bradului, imbratisarea colorata care ne desmiarda ochii. Si cand suna clopoteii, suntem din nou copii…mereu vom copii!.
Inainte de Craciun e Mos Nicolae, Sfantul Nicolae, cel care ne umple papucii cu tot felul de bunatati, dar mai ales cu bucuria de a primi ceva, cat de mic, caci acel ceva se numeste dar!
Ma tot gandesc care pereche de papuci sa-i pun in fata usii: cei mai mari, cei mai mici sau ceva mai mijlociu. Cei mai mari suna atat de bine, pentru ca sunt maaaari si incap multeee in ei, dar mi-as dori sa pun si un bilet prin care sa ii multumesc Sfantului Nicolae ca mi-a adus atatea pana acum, sa pot sa-i spun macar o data frumosul “Multumesc”.
Poate o sa ziceti ca sunt un copil, ca nu stiu ca nu exista Mos Nicolae, ca parintii sunt cei care pun cadourile si asa mai departe. Dar mai zic eu: Nu e mai frumos cand crezi, chiar daca a trecut acea perioada cand nu stiai “adevarul”? Eu vreau sa fiu iarasi si iarasi copil! Sa pot sa spun "Cred!"
Mi-a cazut un fulg de nea in mana. A cazut de undeva de sus, din panza albastra a cerului. Un zambet mi s-a inghesuit pe fata deoarece un gand frumos mi-a inflorit in suflet: sa vi-l daruiesc voua, tuturor celor care tineti la mine, si cu dragoste mare, va daruiesc o sincera imbratisare!

P.S.: Le-as pune toate aceste cuvinte in papuci tuturor celor dragi, dar cred ca va trebui sa-l rog pe Mosu', pe Sfantul Nicolae!