Just me.

A venit iarasi noaptea peste madularele pamantului, pretutindeni e intuneric, doar luna lumineaza pe alocuri cu o lumina alba, abla, poate prea abla...
Inceputul suna promitator, dar nu prea e nimic care sa sune asa. L-am scris pentru ca apoi sa spun alte lucruri, mai triste, lipsite de fericire. Poate acum a venit randul meu sa fiu trist, abatut si cu capul in pamant. Un baiat care evita sa planga, deoarece isi da seama ca o face in zadar, n-are de ce sa planga. Imi lipseste doar puterea de a ma ridica, puterea de a fi fericit. Defapt nu ai nevoie de mare lucru ca sa fii fericit...doar iubire. O iubire care incerc sa o daruiesc cat de mult pot celor care au nevoie de ea, poate cu speranta ca voi primi si eu putin inapoi cand voi avea eu nevoie. Of, dar nu intodeauna e asa. Nu intodeauna merit. Dar totusi, am nevoie. Ceva imi lipseste, de aceea sunt asa. Oftez des, apoi ma imbarbatez pe mine insumi cu diferite vorbe, dar tot degeaba. Acel ceva nu vine, nu se vede, poate nu exista... Dar trebuie sa existe, nu se poate sa nu existe. De ce nu am puterea sa ma vindec eu insumi? Ma gandesc... Poate pentru ca nu trebuie sa am eu puterea asta, pentru ca sigur o are altcineva care nu a venit inca. Deci daca fac pe cineva sa zambeasca, voi zambi si eu. Ce frumos suna!
Acum sunt pe jumatate fericit. Nu chiar jumatate, un sfert. Nu are rost sa fiu trist in continuare, nu are sens sa ma incui in deznadejde. Chiar daca nu va veni nimeni cand am nevoie de el, voi merge eu la el si il voi lua de mana, ii voi atinge sufletul cu mana. Si el va zambi, pentru stie ca tin la el, stie ca mi-e prieten, stie ca tin la el. Si nu voi mai astepta nimic...nimic! Of... oftez din nou. De ce e asa? Poate pentru ca trebuie sa pierzi inainte sa castigi ceva. Ehe, dar daca nu mai castigi nimic. stau cu picioarele incrucisate pe scaun si ma intreb de ce scriu toate astea aici, de ce nu ma duc sa le spun cuiva. Raspunsul este ca n-am cui. Si poate voi fi luat de prost, considerat caraghios. Ajunge cat m-am plans. Un cuvant zboara in jurul sufletului meu: "Cred!"