Nu sunt special.
Sunt doar o frunză care cade toamna
Un simplu ghiocel de primavara
Subţire firicel de iarbă.
O parte din iubirea mamei
Grija cea mare a tatei
Sărutul dinainte de culcare
Şi laptele de dimineaţă...tot sărutare!
Zâmbetul iubirii noastre
Îngerul cel alb al prieteniei
Cutia de bomboane de sub brad
Îmbraţişarea ce ţi-o dau cu drag.
Sunt mierea şi ceaiul cel dulce
Soarele de pe cer şi stelele din noapte
Chitara ce cântă în fiecare noapte
Şi notele de la pian...simfonia de culori de-afară!
Lacrima bucuriei când eram fericit
Şi budinca de căpşuni a bunicii
Nu sunt cine ştie ce,
Tu m-ai învăţat să fiu...doar EU!
Nu sunt eu chiar tot ce am scris. Hmm...poate e mai bine sa zic ca asa e cel care citeste poezia si imi lasa un comentariu frumos. Hapciu! Bye!
Doamna Duțescu
Acum un an
2 comentarii:
"simfonie de culori" si "ingerul prieteniei" eu le-am zis.. :P nu mi-ai cerut drept de autor...:P
stiu Tarina. am vrut sa le pun in ghilimele si sa spun ca le-am furat de la tine, dar am renuntat la idee, pentru ca mi-au placut asa de mult aceste, pot sa le zic metafore, incat vreau sa fie si ale mele. ce zici? :)
Trimiteți un comentariu