Vacanta placuta in continuare!

Si s-a dus si vara asta, cu bune, cu rele, se termina cu inceputul scolii, 15 septembrie. Imi va fi dor de diminetile in care leneveam pana tarziu si nu aveam nicio grija...libertate totala. Faceam ce vroiam eu. Timpul trecea repede cateodata, cand totul era atat de frumos, dar uneori plictiseala isi spunea cuvantul, si-atunci secunda se preface cu foarte mare usurinta intr-o ora. O sa-mi lipseasca serile cand stateam pana dupa miezul noptii pe messenger pt ca cateva persoane aveau tot timpul simtul umorului si pur si simplu te faceau sa te simti minunat, vesel.
Dar sa nu uitam ca ce a fost frumos va ramane. Scriind acest articol mi-am amintit de o compunere de-a mea scrisa la inceputul clasei a V-a, despre vacanta. Nu e cine stie ce, dar mi e imi place foarte mult. Vreau sa v-o spun si voua...Cred ca era cam in prima saptamana de scoala, si profa de romana ne-o dat sa facem o compunere ca tema de casa, si, dupa ce am injurat-o si am facut-o in toate felurile in gandul nostru, am mers acasa si ne-am apucat de "lucru". Eu, nu stiu ce aveam in minte atunci, i-am pus titlu "Astept vacanta de vara" (ma refer la urmatoarea, caci asta despre care trebuia eu sa povestesc abia se sfarsise), dar ca toti copiii, dupa ce incepe soala, o bucata buna de timp suntem cu totii cu gndul la vacanta, inca nu s-a terminat. Dar ca sa nu va mai tin in suspans[acum rad pe sub mustaţă], sa va spun mult pomenita si deochiata[doar de mine si de Marius, de cine altcineva??] scriere:
"Eu, ce am facut in vacanta de vara, mai nimic, dar stiu ca a fost cea mai superba vacanta din viata mea, cel putin asa cred eu.
Ce am facut in vacanta? Pai, ca toti copiii, m-am distrat[am maturat etc.etc]. Chiar daca nu a fost prea cald, a fost super. Nu stiu ce a fost super daca nu a fost prea cald.Am fost la bunici, la munte, acasa si asa mai departe.[asa mai departe, adica, tot acolo :))].
In ultima zi de vacanta aveam o puzderie de emotii. Dimineata, sa nu mai zic; era prima zi de scoala. Vacanta asta am fost liber, mai bine spus am facut ce-am vrut.Ma culam tarziu si nimeni nu ma batea la cap[Mariuuus, cine altcineva].
Am fost la bunicii care stau la munte.[cat spirit de orientare in spatiu]. Acolo era un aer foarte curat[ma, daca nu imi ziceai tu sa mor io de auzeam =))]. I-am mai ajutat la una alta[sa-l bata pe Marius; asa i-am tras un sut in fund ca o trebuit sa-si puna gheata farmaceutica].
Dar la bunicii de la oras, fugi de-aci, nu am lucrat nimic[exceptie: am tras apa la W.C.]. Am stat toata ziua si m-am uitat la televizor. Ce sa va mai zic?! cam atata am facut[amu ma scot].
A, sa nu uit ceva! Si-am incalecat pe-o şa, şi v-am spus povestea-aşa![infloritura de-a mea:P]"
Incepe scoala si alta viata...! Tre sa invatam. Dar cateodata si cand inveti te distrezi. Ceaules baules! si...vacanta frumoasa in continuare ^^**^^

"Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul dispare si viitorul. El, omul de azi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului - si aceea distorsionata - inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii" (Dan Puric, "Cine suntem")

Important...

Azi dimineata m-am trezit pe la 10...

The beauty of life...

<< Cate ganduri urate, inutile, anapoda ne vin in minte in fiecare zi. Acasa, pe strada, in felurite stari si imprejurari. Gandurile acestea sunt asemenea pasarilor negre croncranitoare si hraparete. Clipe intregi ne luptam sa le scoatem afara din noi. Sa le alungam. Cate lucruri si intamplari fara noima ne strivesc viata! Razboaie intregi purtam fiecare cu un vrajmas nevazut doar doar vom castiga batalia.
In ceea ce ma priveste, am o solutie terapeutica. Cand ma aflu intr-o asemenea situatie imi spun cu voce tare mie insumi de mai multe ori: Muta-ti mintea!
Muta-ti mintea! pe inaltimea gandurilor inalte, pe muntii inalti si ascutiti ai luciditatii duhovnicesti. Limpezeste-te! Lamureste-te in focul inaltimilor!
Despre ajutorul Domnului. Sunt momente cand Domnul nu trebuie sa te ajute! Treburile mici, insignifiante, marunte, nu trebuie trecute in grija Lui! In grija Lui trebuie pasat ceea ce cu niciun chip nu poti rezolva de unul singur. Sunt incercari, greutati, situatii pe viata si pe moarte, care, cum bine spune Eugen Ionescu, sunt greu de rezolvat "la mintea omului". Pe acestea trebuie sa i le oferim Domnului spre rezolvare. Sunt momente in care trebuie cu toata energia si osteneala sa te ajuti tu! El, Domnul, te asista, te insoteste, te calauzeste, devine chiar confidentul tau daca stii sa i te rogi, te priveste ca un Pedagog, ca un Parinte, care vrea sa-si vada copilul pus pe lucru, pus pe treaba, nelenes, sarguincios...
Si daca vede ca nu poti, ca te prabuseste (cum el Insusi s-a prabusit sub lemnul crucii) subit iti sare in ajutor, iti intinde mana, te ridica, te iarta si, daca e cazul, te saruta, pe obrazul scuipat si palmuit>>
Acesta e un citat dintr-o carte, un citat care m-a impresionat profund. Defapt, aceasta e realitatea. Te ating sentimental cuvintele alese si asemanarile atat de frumos facute. Daca imi pun eu intrebarea: Voi ajunge oare vreodata sa scriu ca autorul acestui citat? Sau macar sa pot sa sintetizez cateva idei in cuvinte asa bine alese? Nu stiu. Poate ca nu. Nu sunt capabil numai de a reda niste citate impresionante si de a comenta sarac pe marginea lor. Sa spun cat de esential este adevarul transmis si ca e foarte important sa nu trecem cu vederea ca Domnul ne asistata, ne insoteste, ne calauzeste, ne este prieten si ne ajuta la greu, numai ca noi nu vedem intodeauna lucrurile astea. Suntem prea preocupati sa judecam ce face vecinu', ce face cutare si cutare. Dar la noi nu ne uitam niciodatal. Nu ne uitam la ce nivel de saracie a ajuns partea, sau bucata spirituala, duhovniceasca a noastra, sufletul. Este vital, sa stiti! sa crezi in ceva. Numai pentru ca sa ajungi sa crezi e nevoie ca in interiorul tau sa se nasca acea dorinta de cunoastere, de traire. Dar, dar, de cate ori nu ne dam in laturi in a spune aceste lucruri cand suntem cu "prietenii" nostri, care condamna si aproape marturisesc faptul ca Biserica este inutila, "o pierdere de timp" in complexitatea lumii de azi, in moda actuala. Fratilor, credeti ce vreti. Dar pana sa ajungem sa credem cu adevarat trebuie sa ne dorim asta. Sa nu ne rusinam sa spunem la Pasti "Hristos a inviat!". Nu!
Dragostea. Sa iubesti si sa nu porti ura nimanui. Sa fii deschis tuturora si sa-i ajuti pe toti... Sunt multe de scris, dar cuvintele prea multe nu sunt bune nici ele. Eu, cel putin, am descoperit un lucru. Ca tot ceea ce se inconjoara, natura, cerul si pamantul impreuna cu florile, toti si toate pot incapea intr-un singur cuvant. E unul simplu, dar atat de frumos: Dumnezeu...

Sinceritatea unei clipe de iubire...

Ma gandeam la o sumedenie de lucruri, ma gandeam si imi contemplam imaginatia, cand un gand frumos s-a conturat in toata aceasta mare de adanca cugetare. Care este modul cel mai frumos, cel mai original, cel mai profund de a spune cuiva cat de mult tii la el, sau, cat de mult il iubesti? Va spun, in zadar iti pregatesti cuvinte alese, in zadar visezi la clipe construite doar in mintea ta...Nu spun, si acesta este un mod, de a-ti alege niste cuvinte, de a fii putin sau intru totul original, este frumos. Dar cel mai suprem mod pot sa spun, cea mai suprema forma este atunci cand aceasta reiese dintr-o intamplare nevinovata, cand sinceritatea si sentimentul iubirii se contopesc impreuna, cand izvorul lacrimilor parca e nesecat, atunci cand iubirea e cu adevarat desavarsita, atunci acel "te iubesc" se naste intru profunzimea lui, atunci se naste flacara cea mai arzatoare. Este minunat, da!

Simplu, dar extraordinar...

N-am mai scris de mult pe blog pentru ca am fost plecat. Am fost plecat, dar m-am intors. Poate ma intrebati la ce se refera titlul "Simplu, dar extraordinar..." Daca privesti lucrurile in cea mai simpla forma, vei descoperi si vei pricepe intelesul complexitatii lor. Simplu, dar extraordinar...
De cate ori nu se intampla ca sa facem ceva foarte simplu, sa ziceam ceva marunt, dar care sa impresioneze profund pe ceilalti. Sau chiar invers; sa te chinui sa faci ceva foarte complicat, dar care sa nu fie chiar atat de interesant si impresionant ca simplitatea celui dintai. Prin simplitate cuceresti complexitatea, o invingi! Nu e extraordinar...?! Da, dar acea simplitate trebuie sa fie una sincera,nu doar o aparenta a modestiei, ci chiar modestie pura, fara ca inlauntrul tau sa arda focul mandriei care asteapta lauda cea hranitoare.
Sa va dau un exemplu al simplitatii cuvantului, care, intru maretia lui, impresioneaza extrem de profund, iar forma lui parca iti mangaie ochii si intelesul iti desmiarda mintea si inima... Voi lua un exemplu din Biblie, unul care mie imi place foarte mult: imnul dragostei...
"De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată." (I Corinteni, 13) Stie altcineva un imn mai frumos decat cel scris de Sfantul Apostol Pavel? Nu cred... "Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. "
Vedeti cat de simple sunt cuvintele, dar cat de minunata si de armonioasa este melodia lor cand se contopesc impreuna, cand toate devin una...
Realizati lucruri simple, dar faceti-le sa fie extraordinare!

Happy Birthday!!!

Zilele trecute a fost ziua de nastere a unei persoane foarte dragi mie(subliniez, "foarte").Mai precis miercuri, 6 august 2008. Atunci nu mi-a venit in minte sa scriu despre aceasta micuta "sarbatoare", dar nu-i nimic, voi scrie acuma.
In acea zi atata de bine imi parea atunci cand ii uram "la multi ani", pentru ca imi raspundea cu un "mersi" care ma satisfacea in totalitate. Si din aceasta cauza, i-am urat "la multi ani" de mai multe ori, si cred ca s-a si saturat de mine in ziua aceea. Mie-mi place sa spun "la multi ani", dar nu prea-mi place sa-mi fie zis la multi ani, pentru ca atunci trebuie eu sa raspund cu acel scurt, dar cuprinzator foarte "mersi".
Cerul e senin, iar eu lenevesc toata ziulica nefacand nimic. Nimic frate, ma trezesc, mananc si iar ma culc. Cocosul canta Cucurigu, taiai-as gatu' cu securea. Dar lenea-si spune cuvantul...intai trebuie ascutita securea.Nu mai bine te gandesti la avioane pe pereti...ooo da! o sa-mi fie dor de zilele de vara, o sa-mi fie dor de toate aceste zile frumoase, o sa-mi fie dor sa spun cuiva "la multi ani", dar si cantul "Cucurigu" al cocosului care mai traieste inca, tot din cauza lenii mele nemasurate.
E frumoasa copilaria, totul e frumos in viata, atunci cand razi alaturi de cei dragi, atunci cand mananci ca spartu', atunci cand simti ca zbori...Multumesc tuturor celor care citesc acest blog!