Firicelul de iarba

Vantul bate incetisor, dar caldut. Eu rad de un firisel de iarba care se clatina, pentru ca este atat de micut ca nu poate sa reziste nici macar unei adieri usore de vant. Atat de neputincios, de firav, de vulnerabil.
Ah, daca ne gandim mai bine, asa suntem si noi, oamenii. Cand vantul bate, noi ne inclinam in toata superioritatea noastra, suntem niste firicele de iarba. Dar totusi, ce frumos e verdele acela mereu viu care straluceste in razele soarelui. Asa stralucim cand suntem cu zambetul pe buze si gata sa oferim o vorba buna oricarui om care ne iese in cale si sa-l imbratisam cu dragoste mare. Stralucim in lumina acelei imbratisari, in recunostinta celuilalt. Pe cat e de mic un firicel de iarba, pe atat de misterios, de extraordinar...de frumos!
Ce minunat e cand intalnesti privirea mamei si ea iti surade de iubire...iar tu ai zice "Mersi!", dar acum trebuie sa mergi sa-ti termini temele. Sa scrii problema la mate, sa judeci gramatica la romana, franceza la engleza, si unde ti-s papucii de educatie fizica.
Cel mai mult imi place literatura cu coperti de matematica. Ati mai auzit de asa ceva?
Iar la inceputul orei sandwich-ul de acasa, buuun...
Somnul de seara si laptele de dimineata...
Iubirea fiecaruia, chiar daca uneori lipseste...lipseste, e acolo undeva...
Firicelul de iarba, caci vine iarna. Hapciu!

Şi marmota învelea ciocolata-n staniol

Azi ii luni, maine-i marti

Nu v-a fost niciodata dor de copilarie?
Poate inca suntem copii...de ce nu?
Odata m-am uitat la Tarzan (desene animate) si dupaia mi-am luat si eu o sfoara de undeva. Si am legat-o cu multa precizie de copil visator de a fi Tarzan pentru ca apoi sa cad una buna de sa nu-mi mai trebuiasca niciun "Tarzan in jungla".
Alta data mi-am spart capul in baie. Am vrut sa ma spal picioarele in chiuveta pt ca am vazut ca fratele meu mai mare reusise aceasta performanta, dar eu, in schimb, am reusit sa realizez o interactiune de contact cu gresia din baie atat e puternica ca mi-am spart capul.[Defapt am vrut sa testez o lege a fizicii, mai exact legea gravitationala...m-am convins, e adevarata]
De la copilarie am ajuns la fizica.
Ce bune sunt merele alea rosii...cu gust de pere...iami!
Este luni...
Astia cu sfarsitu' pamantului nu se mai hotarasc odata, poate pentru ca unii dintre ei mai au zile de concediu ramase si inca nu le-o epuizat.
Profesorii vor mai mult malai, greva!
Si eu vreau o masina. Oare m-ar sponsoriza nea Becali daca i-as zice asa: "Nea Jiji, nu-mi dai si mie acolo vro 5 mii euroi pt o investitie personala?" Nu stiu...astept raspuns.
Maine-i marti...

Misterul berzei

Toata lumea spune cand suntem mici ca barza ne-o adus pe lume. Saraca barza! Cand te gandesti cat o trebuit sa zboare cu noi pana sa ne lase in posta la mama si la tata. Ce amintiri! ooo da... (de parca-mi mai amintesc ceva).
Vreau sa va impartasesc un lucru, acela ca pe mine nu m-o adus barza, eu am venit cu avionul. Poate nu ma credeti, dar asa e. Imi pare rau ca-mi lipseste atat de mult modestia in aceste clipe. Barza zbura pe langa avion sa ma salveze daca cumva se prabusea avionul. Am scris acest articol din lipsa de inspiratie(amu ma scot).

P.S.:Eu stiu adevaratul "mister al berzei".

P.P.S.: Cineva mi-a spus ca ma gandesc numai la prostii...

...cand se impreuna mainile ca la rugaciune...

Este noapte. Albastrul cerului il simt in mine, aud clar razele lunii care bat ritm de toamna la geam. Stele, racoare, parfum de noapte...peste toate mireasa sta astru ceresc, lumina alba in miez de noapte, zambetul povestilor rostite copiilor inainte de culcare, luna...cand se impreuna mainile ca la rugaciune...ne acopera umbra vesnic minunata a visului de copil, nevinovatia prinde aripi, timiditatea dispare, iar pe aripile vantului de iubire incep sa zbor, fericirea se strecoara pe fata-mi prefacuta intr-un zambet...
Imbatisarea noptii nu slabeste nicio clipa. E atat de minunat...imi place sa traiesc magia si metafora noptii. Parca soarele straluceste mai tare in puterea noptii, iar eu stau imparat peste toate...sarutul noptii linistite ma impresoara si totul capata mireasma de basm. Printesa, te rog vino cu mine la marginea marii sa prindem valurile marii si sa plutim pe valurile iubirii...

Of...

N-am mai scris de mult pe blog...si nu stiu cand voi mai scrie. Asta pentru ca draga mea mama ne-a luat modemul ca cica nu ne vedem de treaba noastra. O fi si asta, da parca am nevoie de net...da nu strica o pauza. Acuma scriu de la scoala. Salutari la toti cei care citesc acest blog...asta chiar dca stiu ca doar vreo doua-trei persoane mai intra din cand in cand. Mersi! si... Ceaules Baules

Succesul şi valoarea

"Între valoare şi succes se pot stabili mai multe raporturi; o dată, valoarea unei opere literare poate depăşi succesul ei de public (atunci cand orizontul de aşteptare al publicului nu este pregătit să asimileze noutatea creaţiei); apoi, între valoare şi succes poate exista o anumită coincidenţă şi, pe de altă parte, există şi situaţii - nu puţine! - când succesul depăşeşte valoare operei. Evident, în această ecuaţie termenii sunt mai mulţi, iar necunoscutele mai sugestive ca oricând. Pentru că succesul de public nu coincide cu succesul de critică, iar vizibilitatea operei în spaţiul receptării este dată şi de o întreagă strategie a marketing-ului, în care recunoaştem o reţea de pârghii şi justificări publicitare ce fac o carte vandabilă. Prezenţa scriitorilor în mass-media are darul de a le spori cota de piaţă, vizibilitatea şi prestigiul. O altă observaţie se poate face avându-se în vedere corelaţia, uneori paradoxală, între valoarea unei opere literare şi modul în care ea este recunoscută, prin premii sau printr-o receptare critică adecvată. Nu de puţine ori, premiile oferite de diferie foruri culturale reflectă, mai degrabă, subiectivitatea membrilor juriului decât valoarea intrinsecă a operei respective. Nu puţine dintre mizele premiilor literare au fost mai curând circumstanţiale decât axiologice. De aici şi frecventele contstări ale acestei modalităţi de recunoştere a valorii unor cărţi sau scriitori. Cu alte cuvinte, în multe cazuti, între valoarea şi recunoaşterea succesului unei opere literare s-a putut constata un hiatus neodrit. În mod ideal, succesul unei cărţi ar trebui să decurgă, cu rigoare matematică, din valoarea ei. Cu toate acestea, se întâmplă, din nefericire, ca multe cărţi valoroase să nu fie cunoscute sau apreciate de public, să aibă o circulaţie aproape clandestină, şă fie comentate în circuit închis, în paginile revistelor de cultură, în câţiva iniţiaţi. În opinia mea, ar fi mult mai important ca operele literare de valoare să fie impuse publicului prin toate strategiile de mare impact (mai ales televiziunea). În acest fel, între valoare şi succes s-ar crea cu adevărat o fericită concordanţă."

Acest articol a fost luat din cotidianul mureşean democtaric şi independen "Cuvântul liber". Este scrs de un nene, de care n-am auzit nici io si nici voi(tinerii "preocupati" cu citirea ziarelor). Dar important e ceea ce scrie in articol, nu faptul ca eu mai citesc din cand in cand ziarul.

P.S.: Romania-Franta 2-2