Dream as if you'll live forever, live as if you'll die today.

N-am mai scris de mult pe blog. De fiecare data cand aprind calculatorul o intrebare se strecoara in mintea mea: "N-ar mai trebui sa scriu pe blog?".Ba da. Dar ce? Sunt atatea lucruri de scris, dar atatea motive pentru care acele lucruri sa nu fie scrise.Cateodata te omoara nostalgia vremurilor prezente. Te scalzi in firul gandurilor si culmea!, nu te uzi. Iti fumezi tigara fina si tusesti ca o toba de esapament, mananci ca un spart da' nu explodezi... cateva enunturi lipsite de orice forma de inteles, dar care sunt scrise insotite de intrebarea : "De ce sa nu fie scrise?"
Te trezesti in fiecare dimineata, soarele te bate la cap sa te ridici odata din pat, e dimineata! E vara, totul e frumos, e cald, e cat se poate de frumos. Dar atunci cand nu se mai intampla nimic nou, cand iti vine sa fugi pe dealuri de plictiseala, atunci astepti cu frenezie sa se intample ceva, parca innebunesti...
Haideti sa vorbim despre iubire, despre dragoste, despre iubire... Ce frumos e atunci cand iubesti pe cineva, cand te regasesti intr-o persoana pe care o cheama asa cum o numit-o mama si tata, care parca are aripi sa zboare si de fiecare data cand o privesti, ea, pur si simplu isi i-a zborul, cand te uiti in ochii ei te invaluie o stare de caldura si afectiune pofunda, esti cel mai norocos om din lume...Ca o floare, ca un fluture, ca o randunica de frumoasa, cu cant de privighetoare si zambet de soare...Dumnezeu a facut-o, Dumnezeu te-a facut si pe tine, Dumnezeu Domnul si numai Dumnezeu.Orice faci, te gandesti la ea, chiar si atunci cand concentrarea ta e atintita la maximum asupra unui lucru, gandul la ea strapunge tot si se instaleaza in mintea si inima ta, iar tu iubesti la iunfinit, esti indragostit..Si iti fagaduiesti ca vei face multe, si totul va fi frumos, minunat...Nu va mai fii alta, ci doar ea, doar ea va fii, iar daca ea nu va mai fii, te va mangaia poate amintirea ei, dar daca ea este si nu te mangaie nimic din toate astea, daca tu iubesti si ea nu te iubeste... Vei avea rabdare, iar daca nu va fii sa fie, atunci cea mai suprema forma e sa faci ca totul sa nu fii fost in zadar. Apogeul tuturor lucrurilor frumoase si minunate, imbucuratoare foarte pe acest pamant este iubirea, iar din iubire izvoraste iertare iar de la iertare si impacare se nasc si celelalte, toate fiind virtuti daruite noua de Domnul Dumnezeu. Caci doar daca spui prin cuvant si crezi intru tot cugetul tau, cu sinceritate si smerenie, nu se poate ca cererea ta sa nu se implineasca...

"La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul era la Dumnezeu, si Dumnezeul era Cuvantul. Iar prin Cuvant toate s-au facut, si fara de Cuvant nimic nu s-a facut..."

Cugetari la ora tarzie...

De multe ori, in foarte multe imprejurari vorbesti si conversezi cu tine insuti, formand si dand nastere unui monolog interior de ampla intensitate. Se intampla des...cand iti doresti ceva cu apriga nestatornicie si nemultumire mereu aprinsa, se intampla atat de multe lucruri odata, prea multe... Cu un impact prea mare si hotarator asupra ta...iar tu, singuratic, te regasesti vorbind singur, cugetand si gandind in pustietatea si imensul taram al imaginatiei umane. Faci aceasta pentru ca te simti mai sigur daca judeci acele lucruri si descalci cusurul lor de mai multe ori, caci de fiecare data cand un anumit lucru e analizat, alte fete se ivesc si schimba ceva in cugetarea ta, cugetare nascuta din nesiguranta si parerea ca doar tie ti se intampla unele lucruri si ca doar tu intampini greutati, cu sentimentul si simtamantul ca ceilalti vor gasi amuzat si nostim neajunsul sigurantei si increderii de care dai dovada. Dar la un moment dat iti vei da seama, vei gasi intelesul si deslusirea acelor lucruri, iar pozitivul va invinge, chiar daca nu in deplina forma. Toate aceste lucruri il schimba pe om. Ii schimba modul de a gandi. Azi dimineata erai copil infantil, iar seara esti batran intelept. Ploaia sentimentelor sufleteti sunt intens conectate cu creierul uman care naste acea actiune, gandirea, iar locul actiunii e imaginatia. Chiar daca forma acestor cuvinte e intortocheata, dand bataie de cap, intelesul se va ivi la suprafata pentru fiecare. Neintelesul va face loc intelesului.Multe lucruri sunt triste prin specia lor naturala si fizica, cotidiana si zilnica, dar cugetarea intensa si asocierea si consultarea cu cei din jur, vor conferi pana intr-un sfarsit un sir logic si o nuanta pozitiva si saturata de speranta nedumeririlor interioare.Aceasta mangaiere se va afla, caci doar nadajduind poti vedea lumina de la capatul tunelului. Asa se spune: ca daca cineva isi doreste ceva nespus de mult si face tot ce-i sta in putinta, chiar daca nu va izbuti sa obtina acel ceva, un pic din el tot se va descoperi ostenelii si sacrificiului depus in scopul obtinerii...Fiti optimisti si nu lasati "adierea" deznadajduirii sa va doboare, fiti puternici, caci multe din cele spuse se vor adeveri, iar daca nu vor ramane doar simpla cugetare a unui neinsemnat scriitor, o scriere pentru care cei care isi vor sacrifica acel putin din timpul lor, acel neinsemnat si nedemn de atentie, pesupus "scriitor", va multumeste... "Strugurele vietii" e un titlu care ma duce mereu cu gandul la optimism si la perpetuarea acestei stari lipsite de deznadejde si razbunare si nelipsita de prezenta sperantei si al gandului bun, al sperantei in mai bine si al iubirii nemarginite...

Something...

Ne aflam pe Luna. M-am gandit sa scriu pe blogul meu pentru a nu uita cum arata satelitul natural al Pamantului. Cu aceasta ocazie vreau sa va fac si in ciuda... Da, deci luna e rotunda dupa cum bine va inchipuiti. Are gropi ici colo, asemanatoare cu cele din drumurile romanesti. Este foarte usor sa iti inchipuiesti cum arata craterele acelea imense de pe Luna, pentru ca aici pe Pamant ai exemple concrete.Mai departe.Branza de pe luna e foarte delicioasa, mai ales cand e gatita de omuletii aceia verzi. Omuleti cu patru picioare, trei maini si cinci capete, destepti si prosti in acelasi timp, handicapati si retarzi in momente diferite. Poarta chiloti cu gluga si se deplaseaza cu rachetele personale, cu care mai vin si pe Pamant din cand in cand, din greseala, dar pe teritoriul Romaniei mai putin. Pentru ca ei defapt pornesc in cautarea unui loc fara atatea gropi, dar Romania este chiar mai rau. Drumurile din Romania se evapora precum apa. Pana acum nu stiam ca bitumul se poate evapora. Este incredibil; dar se evapora numai la noi in tara. In alte tari, nu stiu cum se face, ca asfaltul ramane intact pe suprafata pamantului pentru mult timp.Este frumos pe Luna, merita sa mergeti, macar cu gandul. Eu cu gandul am fost, doar nu credeti ca am si eu racheta personala. Va urez calatorie sprancenata!...

Sămânţa nostă' cea de tăte zilile...

"Semintele in coaja sunt o alegere excelenta pentru o gustare. Pline de proteine, fibre, minerale, vitamine, fitochmicale, grasimi sanatoase, semintele de floarea-soarelui sunt in mod natural in snack sanatos, energizant."

Seminte de floarea soarelui, prajite si sarate.Este o placere sa savurezi aceste seminte atunci cand vizionezi un film sau te uiti la un meci de zile mari. Felul cum se crapa boabele de seminte intre dintii stricati si nespalati de ani, gustul si aroma inconfundabila a sămânţei de flore.Dar aici este un mic obstacol: de multe ori n-ai acei 1,5 RON necesari achizitionarii unei pungi din inconfundabila sămânţă Nutline, si atunci iti iei o punga mai ieftine, Andra, care costa doar 50 bani. Daca ai spiritul afacerii, niciodata nu duci lipsa de sămânţă de flore. Este mirobolant, absolut fantasmagoric, e pur si simplu alegoric.
N-am scris acest articol ca sa-i fac publicitate firmei Nutline, ci pentru ca am avut un moment de exceptionala sclipire si m-am gandit sa-i multumesc naturii pentru aceast aliment, sămânţa vesnic de'a pururi inconfundabila si nobila.


IMPORTANT!!!Nu mancati sămânţă in exces pt ca dup'aia veti avea dureri colosale ale varfului limbii...

ADOMNITEI, DA-TI DEMISIA!

Comform Cotidianului Democratic Muresean si Independent "Cuvantul Liber" din ziua de 10 iulie 2008:

"Abia s-a incheiat campania electorala si a inceput examenul de bacalaureat. Locul panourilor publicitare, al bannerelor, baloanelor si afiselor colorate a fost luat de listele cu absolventii inscrisi la diverse probe. Sub ochii a 250.000 de candidati, la care s-au adaugat cei ai parintilor, bunicilor si ai altor apropiati, care au urmarit modul in care acesta s-a desfasurat, eforturile Ministerului Educatiei Cercetarii si Tineretului au esuat, din pacate, si anul acesta. Succesiunea ministrilor, a secretarilor de stat aferenti, a tuturor celor numiti si implicati doar pe criterii politice a confirmat faptul ca solutiile aplicate in educatie de 18 ani sunt falimentare. Scandalurile de la Bacalaureat 2008 au confirmat degringolada sistemului de invatamant romanesc, lipsa de consideratie si importanta ce i se acorda. Incepand cu momentul numirii presedintilor de comisii si al componentei acestora, scandalurile s-au tinut lant. Cu doua luni inainte de sustinerea ei, mai precis in luna aprilie, M.E.C.T. a publicat pe internet subiectele la proba orala la limba si literatura romana, altele decat cele obisnuite. Chipurile, pentru a nu incarca "biata" memorie a tinerilor absolventi, din exces de zel, in virtutea "alinierii" la cerintele Uniunii Europene, oficialii romani au inclus teme pe care alte tari nici nu se gandesc sa le includa. Si, astfel, analistii in educatie, psihologii, parintii, profesorii au primit raspuns la intrebarea de ce tineretul nu citeste carti sau are dificultati de comunicare: nu se mai citeste! Ca urmare, peste doua-trei generatii, Mihail Eminescu va ramane o amintire, iar versurile lui le vor invata poate... copii din alte tari! Singurul la moda, dar nestudiat, va ramane Ion Luca Caragiale, prin… actualitatea operei sale! Acesta sa fie modul in care ministerul isi propune sa depaseasca "spiritul ingust si dogmatic al altor vremi"? Au trebuit sa vina probele scrise, pentru ca o alta racila sa iasa in evidenta. Copiatul, dupa ce a fost experimentat cu succes la tezele cu subiect unic, a ajuns o modalitate de absolvire "cu brio" a scolii. Paleta formelor lui moderne a evoluat, de la fituici, culegeri si manuale ascunse pe sub banci sau fuste, la dispozitive electronice de ultima generatie, foarte sofisticate, camuflate in par, coliere sau pixuri. Toate, in detrimentul invatarii! Profesorii supraveghetori s-au facut ca "ploua" si nu au observat ca se copiaza, bineinteles … dupa ce in prealabil si-au primit "cheta de protocol" din partea parintilor. La ce bun sa-ti incarci mintea cu diverse cunostinte, daca pentru ca sa-ti numeri banii nu trebuie sa stii decat adunarea si scaderea? Gramatica si literatura nu fac doi bani in fata servietei cu euroi sau a unui jeep. Vocabularul de cateva sute de cuvinte si exprimarea agramata ale multor vedete si personalitati politice, capabile doar sa articuleze cateva fraze legate de politica generala, telenovele, fotbal, buletin meteo, impresioneaza un electorat usor de momit cu mici, bere si spectacole ieftine. Votul uninominal sa traiasca! Desi, in tarile avansate, copiatul se pedepseste cu exmatricularea, in Romania el se tolereaza, M.E.C.T. eschivandu-se sa ia masuri radicale, cica de frica abandonului scolar!? Dar faptul ca producem analfabeti si, eventual, semidocti cu diplome nu deranjeaza pe nimeni? Cui serveste? O intreb pe doamna secretar de stat de la invatamantul preuniversitar, Zvetlana Preoteasa, daca de munca educativa a auzit. Nu cumva cultul muncii cinstite trebuie format in scoala, iar ministerul, la conducerea caruia a ajuns pe criterii politice, nu cumva este si al Educatiei?! Despre prejudiciile aduse elevilor care nu au copiat vorbeste cineva? Dar despre raspunderea (motivatia si constiinta) cadrelor didactice care au supravegheat ce se poate spune? Retineti, stimata doamna: copiii sunt oglinda celor care ii educa! Iertati-mi naivitatea! La ce foloseste ministerul? Daca nu este capabil sa organizeze un bacalaureat decent, de ce ar trebui sa-mi imaginez ca ar fi competent sa manevreze eficient si onest fonduri sau sa elaboreze politici educationale? Pentru modul in care nu a gestionat Bacalaureatul 2008, pentru criza pe care a declansat-o prin neimplicarea in problemele unui minister cu probleme deosebite, de care este strain, si pe care l-a abandonat in moment de bilant, pentru a candida la Primaria municipiului Iasi, ministrul Cristian ADOMNITEI s-a descalificat si are obligatia sa-si dea demisia."

Money

Ce mai ti-e omul bun? Ce vrei sa faci cu atatia bani?
Asta e lumea din ziua de azi...intr-o goana nebuna dupa cat mai multi bani. politicieni si tot felul de oameni care au ajuns sa se imbogateasca de pe o zi pe alta. Daca privesti lucrurile dintr-un alt fel de vedere, vei vedea ca oameni simpli si cu scoala nu s-au imbogatit intr-atat de mult in 10 ani de zile ca unul dintre "domnii" de la puterea si conducerea Romaniei, care in mai putin de un an au "mostenit" o avere capitala si, in continuare este in stare de orice doar pentru a-si spori avutia si pentru a creste in sondajele pentru cei mai bogati oameni la nivel national. Dar haideti sa luam lucrurile altfel. Oare acei "domni", acei "baieti" cum zice respectabilul comentator al presei cotidiene, Mircea Badea, nu s-au intrebat niciodata ca nu vor apuca sa cheltuiasca acei bani nici in 10 vieti, daramite intr-una singura. Zgarcenie si orgoliu; dar va spun eu, acei oameni numai fericire n-au. Aceea nu se poate cumpara. Ce mai fac senatorii si deputatii care stau la carma tarii noastre, ce mai fac acestia inafara de dormit si votat legi fara nici macar sa se obosesca si sa intrebe sau sa citeasca la ce se refera respectiva lege. Exemplu: stiri pozitive si stiri negative...un subiect mult dezbatut si analizat de comentatorii si analistii politici ai Realitatii TV. Poti sa fii cat de bogat vrei, caci sunt unele lucruri care nu le poti cumpara cu bani. Sau mai este si judecata bolnava a unor oameni care se cred buricul pamantului. Politica tarii noastre este un "circ", unul care ia o imensa amploare pe zi ce trece. Unde este cinstea si increderea?! Unde este romanul cel iubitor de dreptate si osanditor al nelegiuirii??? De cand cu democratia asta, fiecare face ce vrea. Pe toate canalele numai politica si iarasi politica. "Baieti" bogati, resursa imbogatirii [lipsa]."Deputatii si-au cumparat masini de nu stiu care si si-au montat in birouri lami de nu stiu cate mii de euro"...sau, stire de interes national...in nu stiuce zona a Bucurestiului a fost gasit un sarpe "lesinat".Aplauzeeeee!!! Teapuca toti nervii cand ii vezi pe prezentatorii Realitatii TV sau ai Antenei 3 ca repeta aceeasi stire de nu stiu cate ori, zicand aceleasi detalii plictisitoare, asta din lipsa de stiri. Daca te uiti la stiri la ora 2, daca te mai uiti din nou la ora 7(program stiri TVR1) le stii pe de rost dupa aceea, caci sunt aceleasi stiri + "Presedintele Traian Basescu a iesit de la servici si se indreapta spre casa". Cei mai fericiti si mai putin enervati oameni sunt aceia care tin televizorul inchis sau care atunci cand incep stirile schimba programul.Consider ca aceasta este cea mai buna solutie impotriva "tembeliziunii politice".

Kill them all!!!

Manelisti pe strada, manelisti la scoala, manelisti peste tot! Unde este intelectualitatea zilelor noastre???Cultura si folosirea corecta a limbii romane??? Unde au disparut toate acestea? In loc sa asculte si ei o muzica culta si bazata, o muzica cu gust...instrumente, voce si tot tacamul...Ei canta fals de te ia strechea cand ii auzi. Sau cand mai schimbi din greseala pe Taraf, si dai repede sa nu se strice televizoru', iti vine sa le plangi de mila saracilor analfabeti. Oricine poate canta manele, dar muzica buna nu poate chiar oricine. Trebuie sa ai o scoala fratilor, sa stii muzica! Sa ai habar de ce-s alea note si asa mai departe. Priviti in poza asta in care apar 5 puradei soiosi. Vai de capu lor... Cand ii vezi la televizor cum pocesc limba romana, sau felul cum vorbesc copii lor, este total deplorabil!!! Romanii cu doi de R, cum se cearta "clanurile" tătă ziulica si fortele de ordin in loc sa le lase sa-si dea in gura si sa se omoare(ca mai scapam de cativa fara niciun efort), se baga intre ei. Asta-i rodul manelei. Eu inteleg ca-i muzica de petrecere si asa mai departe, dar, totusi, nu credeti ca-i prea mult???

Timpul trece...

Timpul trece… trece şi nu se mai întoarce niciodată. Îmbătrânim atât fizic cât şi moral încercând să trăim cât mai intens fiecare clipă trecătoare. Ne bucurăm că rămân cioburi de timp înfipte în mintea şi sufletul nostru: amintirile.
Timpul trece… trece, dar ceea ce doare mai tare este faptul că trece prea repede. Această durere, această dorinţă devine slăbiciune…devine prieten, sau deseori duşman. Ce n-aş da să retrăiesc momentele frumoase petrecute cu şi lângă cei dragi. Să fiu iar copil! Să mă pot juca până cad de oboseală, să pot întoarce spatele problemelor din viaţă. Să pot să fiu spectator şi să revăd clipele în care, dacă spărgeam o farfurie, şi de multe ori o făceam intenţionat, să vină mama şi să mă certe pentru ca, mai apoi printre lacrimi să simt braţele duioase, ţesute cu căldură şi bunătate să mă apropie de omul care mi-a dat viaţă. Sincer vorbind nu meritam atunci îmbrăţişarea mamei! Cât aş vrea să mai am acum o asemenea ocazie, să mai sparg o farfurie… să mai fiu o dată copil… să mă mai strângă mama la piept încă o dată…
Dar mă uit în jur şi totul s-a dus… Viaţa începe iar eu mă aflu în pragul ei aruncând încă o privire înapoi…
Şi ce este viaţa?
Să trăieşti demn şi hotărât în ceea ce faci, să fii mereu corect, indiferent de ipostaza în care te afli, să stai cu fruntea sus, să nu depinzi de altcineva, s-ajuţi un om sărman, să stii să deosebeşti adevărul de minciună, fără a fi de accord cu neadevărurile din jur. Să nu-ţi legi sufletul de ceva temporar, ci să-ţi îndrepţi privirea spre veşnicie…
Timpul trece… trec minutele, şi secundele se scurg nevăzute pe lângă noi fără de a avea măcar puterea de a le opri în loc. De aceea viaţa ar trebui să o umplem cu împliniri mereu, să savurăm fiecare clipă, căci viaţa însăşi “este o clipă suspendată între două veşnicii”.

About life...

Sunt foarte multe de spus despre viata asta. Voi prezenta momente mai triste pe care le-am trait eu sau care poate le-am trait cu totii. Poate veti zice ca eu nu stiu si nu percep viata asa cum e in totalitate pentru ca sunt doar un copil, un adolescent. Dar va zic eu, chiar si viata peceputa de un copil, asa cum este, merita sa i se asculte povestea. Nu este un basm, nici o poveste, nici o istorisire, ci o relatare, o dezvaluire mai mult.
Sunt multe lucruri pe care eu, personal nu le inteleg, sau felul prin care le inteleg nu este intotdeauna cel corect. De aceea avem nevoie sa tinem cont si de ceea ce zic cei din jurul nostru si sa nu judecam doar noi, pentru ca si mie mi s-a intamplat de foarte multe ori sa judec un lucru si sa nu am dreptate, ceea ce mi-am dat seama mai tarziu. Dar nu totdeauna ne dam seama la timp, ci uneori ne dam seama prea tarziu, si de aceea trebuie sa-i intrebam pe cei din jurul nostru si sa tinem cont de parerea lor. Toate aceste lucruri ne schimba pe noi;dimineata eram un om, seara am devenit alt om. Dar aceste schimbari nu sunt neaparat unele majore, ci sunt influentate de personalitatea noastra. Si noi avem un cuvant de spus acestor schimbari, caci pana la urma stim ce-i binele si ce-i raul, si asta ne obliga, ne incredinteaza faptul ca trebuie sa avem grija spre ce ne indreptam, la ce ne pretam(cuvantul acesta il tin minte, pentru ca acea persoana care l-a folosit odata ma uluieste cateodata cu inteligenta de care da dovada, dar care, la randul ei, trebuie sa aiba grija si sa nu lase aceste schimbari sa o schimbe intr-atat de mult, incat sa nu mai stie daca e in bine sau in rau, pentru ca asa se intampla, daca nu ne spunem si noi cuvantul nostru la momentul potrivit, vom ajunge intr-un punct cand nu vom mai stii ce-i binele si ce-i raul), la ce ne dedam... Unii ar spune despre cele scrise mai sus ca e doar filozofie lipsita e orice strop e noima, dar nu e asa! Incercati si vedeti ca asa e, daca judecati printr-un mod care ii include si pe apropiatii tai, vreau sa zic a judeca nu doar cu propria constiinta ci a te intreba ce cred ceilalti despre acestea.
Si cu toate acestea nu trebuie sa uitam sa zambim si sa avem speranta chiar si atunci cand nu mai are niciun rost aceasta. Stiu ca este un articol mai melancolic,dar care isi are locul aici. Aveti grija privind felul cum judecati caci pana la urma viata e ca un strugure, mereu dulce si frumoasa.....

Imaginea este una simpla, dar care prin simplitatea ei simbolizeaza seninatetea si fericirea, iar acestea din urma neputand fii existente fara iertare si daruire, toate acestea laolalta constituind viata, care merita sa fie traita doar prin simplul fapt ca ne-a fost daruita de Dumnezeu, iar de la Dumnezeu vine si fericirea, si imlinirea, toate izvorasc de la Domnul...iar ura de la Negrila, ceea ce nu-si doareste nimeni, ci cu totii ne dorim sa ne fie daruita bucuria si lumina optimista de a trai cu fruntea sus...acum si totdeauna.

Duminica la amiaz'

Duminica la amiaza...ce zi! Dupa ce vii de la biserica, mergi cat se poate de repede la calculator, crezand ca fratele mai mare n-o venit inca, dar asta s-o crezi tu. El e deja instalat si venise cu cateva minute inainte ca sa-si arate stapanirea lui absoluta de frate mai mare sau poate doar ca sa-mi faca mie in ciuda, dar nu cred in niciun caz ca atunci avea ceva treaba de facut pe calculator. Deci intru in camera si il rog sa ma lase si pe mine putin, dar nici poveste.Imi fac iluzii. Ma duc, ma schimb, ca acesta e pretextul lui ca inca nici nu m-am schimbat si dinastea. Vin iarasi si iar il rog frumos sa ma lase si pe mine putin la computer, dar e data as=ta imi raspunde cu "Iesi afara!". Asta se intampla mai in fiecare duminica. Da, tre sa astepti sa plece de-acasa sa ai si tu un pic de ragaz. Dupa acestea urmeaza masa cea mult pomenita, masa de la duminica la amiaza. Cand ma gandesc la ea mi se face foame...iami! Si mananci toate bunatatile, tot ce se poate pana nu mai incape nimic in tine, pana crapi. Si stiti ca se spune ca nu ai voie sa bei apa dupa ce mananci, doar dupa 30 min. Vezi de treaba!! Nici nu trec bine cateva secunde ca ai si dat un pahar de apa pe gat. Borsec, fratilor! Asta-i cea mai buna apa din cate exista pe acest pamant mare si lat. Bei un pahar, bei doua, HO! Nu mai incape...Spui sarumana pentru masa si pleci in treaba ta [la calculator ar fi treaba mea daca m-ati intreba asta]. Dar cum fratele mai mare termina si de asta data primul de mancat, fratii mai mici tre sa-si puna pofta-n cui. Nu mai merge nici daca plangi nici daca mergi la mama si la tata plangand. Au trecut acele vremuri. Acum taci si rabzi [de parca ar fii asa mare lucru]. Nu trece mult timp si te paleste un somn dupa masa aia copioasa ceva doamne fereste de zis. Te intinzi in pat si tragi un somn ca de zile mari, ca doar iti permiti, nu?! No si dormi vreo doua ceasuri, te trezesti ca si calcat de tractor si asa mai departe iti petreci duminica. Te gandesti la ziua de maine, la multe lucruri si cateodata incepi sa pui lumea la cale, dar cine te asculta. Eventual peretii. Ma grabesc ca trebuie sa merg undeva...Voi mai scrie cand o sa am putin timp liber...ooo da! Numai bine si numai Borsec! Larevederci si ceaiales bulaaaaaan!!!!!!!!!!!!

P.S.: Imaginea cu cei doi rapanduli as asemana-o cu fratele mai mare, care, daca ma duc plangand, adica prefacandu-ma ca plang, la mama si la tata, ma face sa zambesc, cum?, pai cum arata acolo in imagine.

The beginning...

Inceputul e cel mai greu, intradevar! Pana iti alegi sablonu'(skin-ul), pana potrivesti culorile, pana gasesti imagini potrivite, iti vine s-o iei la fuga pe dealuri. Dar dupa ce faci vreo doua trei ture obosesti si te intorci iarasi la ceea ce te-a facut sa-ti iei talpasita. Asa, stand cu rasuflarea taiata in fata calculatorului te gandesti ce sa scrii si, la un moment dat iti zici, te gandesti tu in sinea ta cum ar fii sa scrii despre nimic. Daca te gandesti mai bine, lumea aceasta a fost facuta la randul ei din nimic, asta cu ajutorul cuvantului. Cu ajutorul cuvantului, un mijloc de comunicare pe de o parte, si pe cealalta parte e intregitorul, fauritorul acestei lumi. Dumnezeu a zis sa fie lumina, si iacata s-a facut lumina. Deci asa voi incepe si eu, incepand cu inceputul, adica cu nimicul. Dar cu ajutorul cuvantului voi dezvolta acest nimic, ii voi conferi un aer care poate va ului lumea pana la apogeul uimirii si al placerii de a citi arta cuvantului sau, dimpotriva, voi dezamagi mai pe toata lumea cu ceea ce voi scrie. Depinde si ce momente imi voi alege pentru creatia destinata acestui blog, depinde de inspiratia existenta, depinde de starea omului... De foarte multe depinde acest lucru, dar nimic nu depinde de dorinta de a-ti scrie gandurile pe hartie, de a-i impartasi blogului tau, la nenea blog ultimele noutati privitoare la viata ta. Cu ajutorul cuvantului, dorintei si a vrerii oameni buni... Am inceput un jurnal, am inceput a manca un strugure, o ciorchina. Dar cand vezi ce frumosi is strugurii parca nu-ti mai vine sa-i mananci, ci iti vine sa le faci poza intai, si sa-ti amintesti ce frumosi erau. Asa este viata...intr-un cuvant: frumoasa. Chiar daca ea mai are si boabe de struguri stricati, aceea pot fii dati la o parte, ramanand doar cei rotunzi si mari, ramanand doar fericirea si bucuria de a trai. Am ales acest titlu "the grape of life" (strugurele vietii), gandindu-ma poate la o metafora, poate la o expresie, poate la nimic. Nu vi s-a intamplat niciodata sa vreti sa faceti ceva nou, ceva ce nu a mai fost facut si sa nu stiti ce. Iar cand faceti acel lucru nu va mai aduceti aminte de unde va venit acea idee. Pai va spun eu, nu va mai ganditi atata, ca n-are niciun rost. A picat din cer, sau poate avem si noi, fiecare dintre noi momente de extraordinara si exceptionala sclipire a mintii umane, a mintii omenesti. Cine stie? Cam atat pentru inceput caci nu vreau sa va plictisesc... Am inceput cu inceputul, iar sfarsitul mai are mult de asteptat............